Ce este teama

Îți scriam într-un articol trecut că un alt motiv pentru care ne vine foarte greu să fim vulnerabili în relațiile cu cei apropiați este FRICA. Frica de a nu fi îndrăgiți așa cum suntem, de a nu fi iubiți, de a fi judecați sau de a pierde ceva sau pe cineva.

Frica era emoția mea de bază.  Am realizat asta pentru prima oară acum câțiva ani. Îmi propusesem în acea seară să stau singur și să observ doar ce simt.. Așa mi-am dat seama că în peste 90% din timp simțeam teamă.

Am lucrat mult în ultimii ani cu emoțiile mele… Între timp m-am împrietenit cu ele, am învățat să le transform și să ascult ce vor să-mi spună.

Cele mai mari frici pe care le aveam erau de a relaționa cu alte persoane, de singurătate, de a nu fi iubit și îndrăgit așa cum sunt și nu în ultimul rând frică de înălțime pe care o iau cu mine de fiecare dată când urc pe munte.

Pe vremuri frica era necesară supraviețuirii, eram atacați de balauri la tot pasul  Frica de moarte era esențială, ne ținea în viață.

Deși în zilele noastre nu mai sunt nici balauri, nici dușmani cu sabia în teacă ce colcăie peste tot, ne este mai mereu teamă…

O parte din ea se datorează faptului că am moștenit-o de la părinții și strămoșii noștri. Ea se transmite din generație în generație, iar dacă nu lucrăm să scăpăm de ea prin diverse metode terapeutice, în mod cert o vom da mai departe copiilor noștri.

Cea mai mare parte a fricii însă este cea generată de mintea noastră și de nesfârșitele ei scenarii și întrebări fără răspuns: o să fie bine?, dar dacă…?, ce o să mă fac eu când…?, poate ar fi mai bine să…?, etc etc.

Conform DEX, frica este: s. f. “Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare”.

Ceea ce mă intrigă pe mine la definiția asta e că teama este asociată cu LIPSA curajului. Dar cum am putea să avem curaj dacă nu ne este teamă?

Imaginează-ți două persoane care urcă pe Everest. Primului îi este frică de abia poate merge și tremură din toate cele în timp ce o face, iar al doilea vorbește la telefon și se amuză tot drumul. Care dintre cei doi a avut mai mult curaj? Cel care o face cu frică lui cu tot, sau cel pe care nu-l costă nimic când face asta?

Curajul apare deci doar dacă există frică. Cu cât frica de a face ceva e mai mare, cu atât e nevoie de mai mult curaj s-o fac.

Prin urmare teamă este direct proporțională cu dorința de a face, de a fi sau de a avea ce-mi doresc.

Este UN INDICATOR VALORIC în viață noastră. Cu cât ne e frică mai tare de ceva, cu atât mai mult înseamnă că acolo este ceva important pentru mine.

Pornind de la premisa asta, teama nu mai este un obstacol, ci un indiciu despre ceea ce vreau, iar soluția arată așa: observ teama cât e de mare și mă întreb “ce e cu adevărat important acolo pentru mine, ce îmi doresc de fapt”?

Cum îți spuneam într-un articol trecut, atunci când fac ceva ce-mi doresc, printr-un proces de alchimie, această teamă se transformă în entuziasm, bucurie, curiozitate sau chiar mândrie. Mai exact în tot ce am nevoie să duc la bun sfârșit acțiunea dorită.

Teama mai poate fi definită ca materia primă necesară obținerii a ceea ce-mi doresc. Cu cât îmi doresc ceva mai mult, cu atât am nevoie mai mare de energie, iar teamă – că energie necesară- va fi mai mare.

O problema a zilelor noastre este FRICA DE PROPRIA FRICĂ. Apare în majoritatea cazurilor în care teama e atât de mare încât nu știu să o gestionez, ceea ce poate duce la atacuri de panică.

Metode de lucru cu frica:

– Meditația – când corpul este relaxat îi transmit creierului că nu e cazul să-și facă griji, iar el ușor ușor renunță la scenariile nesfârșite care generează frică.

– Observă-ți teama ori de câte ori poți, fără să o judeci sau să te întrebi de unde vine și ce e de făcut. Doar observă cum trece prin corpul tău. Vei vedea că la un moment dat pleacă.

– Întreabă-te care e dorința din spatele fricii și care e cel mai mic pas pe care poți să-l faci să o îndeplinești.

M-ar fi ajutat mult să știu toate astea când eram mic. Nu aș mai fi fugit atât de mult de ce îmi place cu adevărat să fac pentru că aș fi înțeles ce vor de fapt fricile mele să-mi arate.