Ce este ascultarea

“Most people do not listen with the intent to understand; they listen with the intent to reply.” STEPHEN R. COVEY

Terminasem primul modul al școlii de coaching, eram tare încântat de noul skill și abia așteptam să-l pun în practică… Asta era anul trecut de Crăciun, la maică-mea, în provincie. Seara am ieșit cu prietenii la povești și după nici o oră mi s-a spus: Mulțumesc că m-ai ascultat, bei un shot cu mine? Au fost mai multe :)) Am plecat rupt, dar încântat de ceea ce se întâmplase. Și nu mă refer doar la faptul că am băut moka, ci la starea pe care o aveam.

Îți scriu despre ascultare pentru că de fiecare dată când o practic simt bucurie.

Ascultarea poate fi activă sau pasivă. Cea pasivă este cea pe care o practicăm deseori și de care avem parte aproape tot timpul…
Cum știm că ascultăm pasiv? Ne gândim în altă parte, ne deranjează ce spune cel din față noastră, nu ni se pare interesant subiectul, suntem apatici, judecăm ce ni se spune, ne dăm cu părerea, dăm sfaturi și tot așa…

A asculta activ înseamnă a adopta o altă atitudine, cea în care sunt 100% disponibil.
Este o mare diferența între a auzi și a asculta. Ascult nu doar cu urechile, ci cu întreg corpul.

Capacitatea de a asculta este una dintre cele mai fine calități ale unei persoane. Modul în care reușești să-i asculți pe ceilalți are un impact major asupra relațiilor cu ei.

Ce este ascultarea?

Deși nu pare, ascultarea este unul dintre cele mai dificile lucruri, pentru că ascultarea adevărată nu se face cu mintea, ci cu inima și este un act intim, aproape sacru. 

A asculta înseamnă a fi atent nu doar la conținut – cuvinte și înțelesul lor moț-a-moț, ci și la energia cu care se rostesc, la emoția din spatele lor. În marea parte din cazuri, ceea ce vrem să spunem de fapt, se află în spatele cuvintelor. Poate fi o durere, un of cum s-ar zice, o nevoie, o bucurie, o afirmație sau pur și simplu o întrebare… Rareori spunem ce vrem să spunem, de multe ori folosim tot felul de eschive, avem așteptări și percepem stările din spatele vorbirii ca pe ceva blocant.

Ascultarea în sine este un act terapeutic, este o stare de spirit. De asemenea, a asculta cu adevărat înseamnă a fi empatic cu gândurile și emoțiile celuilalt. Empatia este capacitatea prin care mă pot identifica cu trăirile interlocutorului, în scopul înțelegerii lui mai bune.

Mândria îi face pe oameni să disprețuiască ascultarea. Suntem atât de diferiți și totuși atât de apropiați în nevoi, în trăiri, în simțiri. Condiția dezvoltării ascultării este nevoia de a înțelege, de a cunoaște, de a fi liber. Calea ascultării este calea smereniei…

Am citit undeva că ascultarea poate fi considerată o formă absolută a iubirii… Sună puternic, dar adu-ți aminte de cum asculți atunci când ești îndrăgostit: Ești cu totul acolo, orice spune sună interesant, ești deschis, aprobator, curios.

Dată viitoare când ți să va spune ceva, întreabă-te: Oare ce vrea să-mi zică de fapt? Sunt atent cu totul sau mă gândesc în altă parte? Ce simt când îmi spune asta?

Și nu în ultimul rând întreabă-te: Ce pot face să ascult mai bine dată viitoare?

Iar ca să afli cum faci să asculți citește articolul ăsta.