Most people do not listen with the intent to understand; they listen with the intent to reply.— Stephen R. Covey

Terminasem primul modul al școlii de coaching, eram tare încântat de noul skill și abia așteptam să-l pun în practică. Era anul trecut de Crăciun, la maică-mea, în provincie. Seara am ieșit cu prietenii la povești și, după nici o oră, mi s-a spus: „Mulțumesc că m-ai ascultat, bei un shot cu mine?”. Au fost mai multe 🙂

Am plecat rupt, dar încântat de ce se întâmplase. Și nu mă refer la faptul că am băut, ci la starea pe care o aveam. Îți scriu despre ascultare pentru că de fiecare dată când o practic simt bucurie.

Ascultare activă sau pasivă

Ascultarea poate fi activă sau pasivă. Cea pasivă e cea pe care o practicăm deseori, aproape tot timpul. Cum știm că ascultăm pasiv? Ne gândim în altă parte, ne deranjează ce spune cel din fața noastră, nu ni se pare interesant subiectul, suntem apatici, judecăm ce ni se spune.

Ascultarea adevărată nu se face cu mintea, ci cu inima — și este un act intim, aproape sacru.

Dincolo de cuvinte

A asculta înseamnă a fi atent nu doar la conținut — cuvinte și înțelesul lor mot-à-mot — ci și la energia cu care se rostesc, la emoția din spatele lor. De cele mai multe ori, ceea ce vrem să spunem de fapt se află în spatele cuvintelor: o durere, un of, o nevoie, o bucurie.

Rareori spunem ce vrem să spunem. De multe ori folosim tot felul de eschive, avem așteptări și percepem stările din spatele vorbirii ca pe ceva blocant.

Un act terapeutic

Ascultarea în sine este un act terapeutic, este o stare de spirit. A asculta cu adevărat înseamnă a fi empatic cu gândurile și emoțiile celuilalt. Empatia e capacitatea prin care mă pot identifica cu trăirile interlocutorului, ca să-l înțeleg mai bine.

Mândria îi face pe oameni să disprețuiască ascultarea. Suntem atât de diferiți și totuși atât de apropiați în nevoi, în trăiri. Condiția dezvoltării ascultării e nevoia de a înțelege, de a cunoaște, de a fi liber. Calea ascultării este calea smereniei.

Adu-ți aminte de cum asculți atunci când ești îndrăgostit: ești cu totul acolo, orice spune sună interesant, ești deschis, curios.

Data viitoare când cineva îți vorbește

Întreabă-te: oare ce vrea să-mi zică de fapt? Sunt atent cu totul sau mă gândesc în altă parte? Ce simt când îmi spune asta? Și, nu în ultimul rând: ce pot face să ascult mai bine data viitoare?